Iubire?

Am ajuns sa cred ca iubirea adevarata se pastreaza in imaginatia "bolnavului". Nu reusesti sa traiesti cu trupul o iubire care te macina atata timp. Iubesti si atat. Gandesti.

Totul a inceput acum mult timp, cand l-am cunoscut pe X. L-am vazut si am inceput sa iubesc (e ceea ce unii ar numi "dragoste la prima vedere". Nu as numi-o asa, pentru ca el nu imi arata acelasi lucru.). L-am iubit mult si inca il iubesc, mai mult ca niciodata. Este singurul care nu ma lasa sa dorm noapte, cu care ma scol dimineata in minte, care e "in mine" tot timpul. Daca pana acum eram foarte timida, acum am inceput sa vorbim din ce in ce mai mult. INCA nu suntem impreuna.
Soarta a facut ca eu sa fiu acum cu altcineva, Y, la care tin, pe care l-am iubit, insa nu ca pe X.
Inca imi astept printul, X.